Posted by: domineitrics on: ianuarie 12, 2009
într-un moment de vulnerabilitate îmi las puțin capul într-o parte, pe spate. lumina difuză ce vine de afară îmi urmărește linia gâtului, a buzelor, a decolteului. însă tu îl cunoști bine.
fiecare aluniță, fiecare por, e ca și cum îl întâlnești, descoperi, savurezi pentru prima oară. faci un gest rapid și eu știu că urmează să îți simt buzele flămânde pe gât, doritoare de cât mai mult din mine.
te oprești. pentru o clipă încerci să gândești limpede. te chinuie gura de aer, dar cunoști faptul că dacă e chinul mare, e plăcerea și mai mare.
îți simt doar respirația în spatele urechii. mâinile mă strâng tare de talie, ca un corset care pare să nu mai îmi dea aer. simt cum mă vrei și totuși vrei să mă chinui în continuare. îți ascult sunetul respirației apăsătoare în ureche. și vârful limbii tale, care în imaginația mea mă atinge încet pe lobul urechii.
m-aș întoarce.
te-aș copleși cu săruturi.
te-aș trage cât mai tare spre mine; doar e dulapul de care mă sprijin. să te simt. să îți simt excitația.
dar nu! nu cedez. nu vreau să îți dau satisfacția faptului că am cedat prima.
te prind tare de amândouă mâinile, care încă mă strâng de talie, și într-un gest brusc mă întorc, îmi încolăcesc un picior în jurul tău și te împing pe dulap. te țin în continuare strâns de mâini și îți place. îți place să vezi că vreau să te înnebunesc. sfârcurile întărite. buzele întredeschise care parcă te întreabă:
‘acum ce mai faci grozavule?’
îți place gândul că îmi cedezi puterea.
pentru că tu știi că dacă ai vrea, dintr-o mișcare m-ai arunca pe pat și m-ai penetra atunci. acolo.
dar îți place prea mult…
ultimii gânditori...