Şi nu te găsesc.

Te caut pe faţă… pe ureche… pe ceafă. Unde-ţi sunt buzele?

Te lipesc de dulap cu forţă. Te-ntorc pe faţă şi pe dos. Te prind de mâini şi te muşc de gât. Ai ochii închişi şi nu vrei să mă opresc. Moliciunea buzelor tale mă prinde şi nu îmi mai dă drumul. Nu vreau să te rănesc dar mă împing în tine. Dulapul se cutremură şi zâmbim amândoi. Oare ce s-ar întâmpla dacă ne-ar prinde cineva? Poate chiar de asta suntem aşa de excitaţi, nu crezi?

Te strâng şi mă strângi şi te împing şi dulapul mi te-mpinge înapoi.

Buzele sunt pe faţă, mai jos de nas şi deasupra bărbiei… cum de nu le-am găsit până acum… nu ştiu – deşi ţi-am cercetat faţa de sute de ori.

Închid şi eu ochii şi mă-ndrept cu dinţii spre gâtul tău. Limba îmi scapă de sub control. Buzele sunt ude şi pielea ta miroase bine.

Hainele miros a ţigară şi de abia aştept să te scap de ele.