Posted by: dorucostica on: decembrie 15, 2008
Imaginează-ţi o cameră.
E ora 7 şi e toamnă, o toamnă blândă şi senină. Nu ştiu dacă am mai avut o toamnă ca cea de anul acesta… de-ar fi toate aşa. Cald, senin, frumos, soare, terase, lume, pierdut.
Tu mă vrei. Eu te vreau.
Te ţin întotdeauna strâns în braţe. Ne punem pe unul din scaune. Tu aprinzi calculatorul şi îmi arăţi ceva pe internet. Oprim muzica, stingem lumina şi închidem uşa pe dinăuntru. Nu vrem să fim deranjaţi de nimeni şi nu vrem ca cineva să ştie că noi suntem înăuntru. Sting monitorul.
Începem.
Cu o mână mă joc prin părul tău. E moale. Îmi place atunci când e proaspăt spălat şi are mirosul tău.
Nu ştiu încă ce să fac cu cealaltă mână. Momentan ţi-o ţin pe coapsă.
Te caut cu buzele.
ultimii gânditori...