…

Mi-ai rămas tu, mică stea, înfiptă pe retină -

Mirosul tău, rămas pe pat, îmbie şi alină,

Şi firul tău plăpând de păr, şi buza ta cea fină -

Imagini vii în inimă prea plină…

…

o dată… demult…

Ce simţi când îţi pierzi iubirea? Ce poţi simţi când pierzi ceva care te completează?

Gol.

Un gol imens.

O senzaţie puternică de vomă.

Îţi tremură mâinile, eşti nervos, tremuri cu totul, ţi-e cald, ţi-e frig, ţi-e ambele în acelaşi timp, abdomenul ţi se încoardă involuntar.

Îţi vine să te manifeşti în exterior, dar nu mai ai forţă şi nu mai ai nici pentru ce.

Aşa că te închizi în lumea ta.

Pierzi dorinţa de viaţă.

Te refulezi în amintiri.

Îţi aminteşti şi visezi. Aşa mi s-a întâmplat mie.

Prezentul trece pe lângă tine.

Lumea întreagă trece pe langă tine şi tu nu vrei să te observe.

Vrei să plângi, vrei să pari tare, nu poţi să plângi şi nu poţi să pari nici tare.

O despărţire te pune la pământ. Până la gât. Şi te calcă în picioare. Nu ai ce face. Cu greu te ridici şi treci peste.

Treceau lunile şi mă gândeam doar la Ea. Citeam – Ea, desenam – Ea, mâncam – Ea. Orice… Ea.